• Folosirea cizmelor, prize realizate cu ajutorul acestora, în diverse situatii de înaintare

  • În cazul înaintarii pe plansee stalagmitice înclinate cu roca curata uda este necesar sa folosim la maximum înaintarea prin calcare în întregime pe talpa cizmei pentru a realiza aderenta.

  • Pentru traversarea dalelor înclinate, alunecoase sau povârnisuri argiloase, cizmele sunt nevoite sa suporte întreaga greutate a corpului. În afara de înaintarea destul de lenta calcând pe toata talpa folosirea oricarei asperitati întâlnite usureaza înaintarea si mareste siguranta.

  • Pe pantele puternic înclinate si acoperite de argila moale, se vor folosi partile rigide ale cizmelor : toc, marginea exterioara a talpii, vârful la urcare.

  În fiecare din situatiile de mai sus, indiferent ca ne consideram stapâni sau nu pe picioarele noastre, pozitia corpului si cea a mâinilor, trebuie sa fie astfel încât în caz de alunecare sa ne putem opri rapid.
  
  EXEMPLE ÎN TEREN

• Propulsia dinamica Forma cea mai simpla fiind saltul, devine o metoda rapida, eleganta si putin obositoare, îndeosebi la depasirea obstacolelor ce nu depasesc cu prea mult 1m. Pentru reusita miscarii este indispensabila buna apreciere a distantei.
  
  Acest gen de înaintare nu este lipsit de pericole, principalul risc fiind alunecarea.
  
  RECOMANDARI:

  • sacul (banana) purtat pe spate cu ambele barete.

  • se exclude saltul peste puturi largi.

  • interzise salturile care nu pot fi realizate si în sensul retragerii.

• Înaintarea economica În toate explorarile de lunga durata, în special cele care vizeaza avene adânci sau pesteri active (cascade) sau fosile cu saritori etc., duc la mari cheltuieli de energie care obosesc organismul. Pentru ca sa ne menajam fortele si sa iesim cu bine la suprafata, în afara de faptul ca trebuie sa posedam un bun antrenament, vom acorda o atentie deosebita felului în care ne miscam în galerii. În functie de parcurs, vom pastra un anumit nivel, evitând diversele obstacole, evident daca este posibil. Recomand ca itinerarul sa fie retinut, deoarece la întoarcere când vom fi într-o stare avansata de oboseala, uzi, moral scazut s.a.m.d. sa nu fim nevoiti ca la fiecare pasaj dificil sa ne autochestionam pe unde oare am trecut. Referitor la ritmul de înaintare în tura de parcurgere, explorare sau performanta, consider cel mai eficient mod de deplasare cel între "goana nebuna" (vezi G. Marbach) si cel al speologilor exploratori bine antrenati.

Referitor la îmbracaminte: De cele mai multe ori, speologi oarecum versati în explorare (parcurgerea unui traseu de pestera cunoscut) discuta între ei în contradictoriu în ceea ce priveste modul de echipare sub combinezon, referitor la aerisirea corpului.

Totusi, cu experienta de peste 10 ani de speologie explorativa în cele mai diverse cavitati, afirm cu tarie ca de cele mai multe ori înaintarea la suprafata cât si în subteran în combinezonul de plastic este o serioasa baie de aburi care duce la deshidratare (evident aceasta devine de importanta vitala în momentul în care vom fi obligati sa lucram sub diverse caderi de apa, hornuri cu infiltratii active, cascade, târâsuri cu apa). De aici rezulta ca folosirea pontonierei este cu mult mai avantajoasa, ea asigurând un minim de confort si buna aerisire a corpului, la înaintare în galerii cu umiditate redusa.

Mersul

Considerând ca fiind trecuta vremea explorarilor în echipe numeroase, alcatuite din speologi cu buna pregatire, restul actionând mai mult la transportul bagajelor, s-a ajuns la concluzia ca cele mai eficiente forme de înaintare sunt cele în echipe mici dotate cu majoritatea calitatilor unui explorator subteran.

În ceea ce priveste transportul echipamentului (kit-uri cu corzi, echipamente individuale si de bivuac), fiecare trebuie sa se descurce cu forte proprii si în orice împrejurari.

Dupa prezentarea teoretica a acestor notiuni introductive referitoare la tehnica înaintarii fara un echipament special, se va trece la aplicatii practice de echipare, de pregatire a echiparii de înaintare si la ture de parcurgere în cavitati prevazute în acest scop în perioada stagiului.

E de preferat ca aceasta prezentare sa se faca în teren pentru a putea exemplifica în momentul referirii la unele din punctele sale cum ar fi aderenta realizata cu cizmele, pozitia corpului în diverse situatii de înaintare, propulsia dinamica etc.

În turele de parcurgere: Vom prezenta diverse aspecte ce apar la parcurgerea unei galerii de pestera si felul de depasire a unor pasaje care implica contorsionari ale corpului, opozitii realizate cu unele parti ale corpului (înaintarea în diaclaze prin efort de opozitie-ramonaj), trecerea de strâmtori greu penetrabile, orizontale sau verticale, sau care prezinta situatii limita cum ar fi sifoane cu spatii aerate etc.

Astfel, avem:

• înaintarea pe galerie;
• înaintarea pe diaclaze, meandre;
• înaintarea în galerii joase:
  • aplecat;
  • cu mers de rata
  • în patru labe.

• în chei
• în meandre foarte înguste

• stapânirea de sine;
• evitarea intrarii în panica;
• decontractarea.

• laminorul
• gaura de soarece
• tubul
• strâmtori verticale, înclinate
• strâmtori active
• strâmtori extreme în premiera

• se mentine cât mai mult un regim regulat
• daca spatiul nu este o problema, sacul se va purta în spate cu ambele barete.

• daca aceste spatii nu sunt prea înguste si mersul în picioare este posibil, totusi peretii prea apropiati implica câteva contorsionari.

• sacul se va purta tot pe spate dar cu o singura bretea

• când strâmtoarea peretilor se accentueaza, înaintarea se va face pe o parte

• sacul se va purta cu bratul întins de mânerul lateral, în fata speologului, pentru a putea fi sprijinit la nevoie de coapsa acestuia, în cazul în care ar putea jena miscarile

• daca la intrare este nevoie de folosirea ambelor mâini, sacul se va lega de centura.

• aplecat - cu o mâna tinând sacul de mâner, iar cu cealalta sprijinit pe coapsa

• mers de rata - cu o mâna ne sprijinim pe sol

• în patru labe - cu sacul tinut de mâner, se avanseaza în ritmul bratelor

• se va evita folosirea excesiva a genunchilor.

• în chei

  • solicitând anumite parti ale corpului, acestea trebuie plasate astfel încât sa tinda sa departeze peretii

  • în functie de forma acestora se va prezenta practic

• în meandre foarte înguste

  • fiind destul de frecvente în avene, alterneaza cu puturi si sunt de-a dreptul epuizante la intrare

  • sacul se poarta în functie de împrejurari, în mâna sau la centura

  • se recomanda sa se scoata fieraraia, introducându-se în banana.

• în primul rând cere o perfecta stapânire de sine pentru a evita intrarea într-o panica primejdioasa

• decontractarea de care este nevoie în aceste situatii se face în doua moduri:

• prin impunerea calmului - imobilizare totala timp de câteva clipe în care se respira profund

• respiratie abdominala.

• Laminorul

  • dezvoltat între doua straturi, este o galerie larga dar foarte joasa, în general orizontala

  • înaintarea se face târâs, coatele departate, capul într-o parte

  • sacul se trage de cordelina, se ghideaza cu vârfurile picioarelor, se strâng bretelele pentru a se evita agatarea când solul este accidentat.

• Gaura de soarece
  • obstacol punctiform, îngust în toate partile

  • pentru depasirea lui se vor îndeparta toate piesele jenante (ham, lampa, casca, fierarie)

  • înaintarea se face cu un brat în fata care tine lampa si casca

  • conditia de baza este sa nu fim îmbracati prea gros

  • se trece în functie de configuratia terenului, pe spate sau într-o parte, la nevoie se goleste cutia toracica prin expiratie

  • daca locul este prea îngust, materialul personal si cel al coechipierului se recupereaza dupa trecere.

• Tubul

  • caracteristici asemanatoare cu gaura de soarece, numai ca este mai lung

  • sacul se împinge în fata, nu legat de centura

  • în tuburi sinuoase corpul se pozitioneaza astfel încât sa poata fi îndoit cu usurinta

  • limita posibilitatilor de trecere este data de lungimea gambelor sau a femurului
    ATENTIE! - sacul nu se trage dupa noi, deoarece în caz de întepenire acesta poate face imposibila retragerea.

• Strâmtori verticale/ înclinate
  • nu se vor aborda cu capul înainte

  • daca trecerea se vede posibila sacul se atârna în cordelina de transport, daca nu, se tine deasupra capului pentru a putea fi ghidat

  • se recomanda mai ales pentru acele verticale chiar daca sunt numai înclinate dar argiloase sa se foloseasca o cordelina sau o scarita

  • nu se lasa corpul sa alunece în strâmtoare înainte de a se pipai golul cu cizmele si a cauta eventualele prize.

• Strâmtori active

  • pentru a înainta în conditii bune si a evita udarea pe cât posibil, se recomanda folosirea unui echipament impermeabil bine etansat (combinezon plastic, manusi, cizme cauciuc)

  • daca sunt verticale, pelerina anticascada este cea mai buna masura.

• Trecerea strâmtorilor extreme în premiera

  • aceasta sarcina îi revine celui mai subtire din echipa

  • el se va angaja în strâmtoare fara sac, ham, lampa, numai cu frontala electrica

  • trecerea se va face lent si cu prudenta

  • în cazul srâmtorilor verticale, se va folosi asigurarea deoarece exista posibilitatea ca aceasta sa debuseze în puturi

  • o problema dificila o poate pune urcarea în cazul în care peretii sunt netezi sau argilosi

  • se va folosi scara speologica sau o coarda prevazuta cu o bucla de picior, ce va fi trasa de coechipieri

  • pentru priza de mâna se va folosi un blocator.

Principii de echipare si dezechipare a unui aven

Echiparea începe si se termina în locuri lipsite de pericol (între ele neexistând nici o întrerupere)!!!

• Zona de apropiere la capatul putului = zona de securitate - trebuie asigurata cu mâna curenta.

• Curatarea putului de pietre - Foarte important !!!
• Echiparea trebuie sa raspunda la urmatoarele criterii:
  • SECURITATE: mâna curenta la cap de put, FC = 1, etc

  • CONFORT: amarajul în cap de put amplasat sus, buclele nodurilor din fractionare, buclele fractionarilor si devierilor etc.

  • SIMPLITATE: important pentru nivelul de initiatori
  • RAPIDITATE: important în cazul unui aven cu o mare denivelare

  • EFICACITATE: reprezinta esenta primelor 4, catre ea trebuie sa tinda fiecare cadru al SRS

• Zero frecari: alegerea placutelor, fractionari, devieri, protectii pentru coarda.

• Dublu amaraj în cap de put si cap de mâna curenta (daca folosim spituri) sau un singur amaraj natural indestructibil.

• Dublu amaraj pe amarajul natural de tractiune în cap de put: chestiune de securitate în primul rând.

• Dublu amaraj pe spituri - nodul iepure - executam urechile cât mai mici (consum redus de coarda). Daca spiturile nu sunt la acelasi nivel executam nodul iepure asimetric sau un amaraj dublu clasic cu amaraj principal si amaraj natural. Daca folosim nodul iepure si placute coudee sau vrille unghiul maxim este de 90°, iar daca folosim placute clown sau inele unghiul maxim este de 120°.

• Echipare de viitura: - ocolirea traseului posibil al apei.

Trebuie sa fim foarte atenti la modul cum facem progresia cand echipam. Autoasigurarea se afla pe primul plan. Probleme care pot aparea: expunerea la o cadere în coborâtor cu semicheie si cheie de blocare executate, ramânerea numai în lonja introdusa într-o placuta în care nu a fost introdusa în prealabil coarda, lipsa autoasigurarii în cap de put, autoasigurarea la dezechiparea unei mâini curente aeriene în care punctele de amarare sunt departate, expunerea la o cadere majora în Poignee, etc.

Dezechipare: exista doua variante

• Se desfac toate nodurile de pe coarda si se trage coarda din capul putului. Atentie la posibilitatea de blocare a corzii.

• Se introduce coarda în banana în timp ce urcam, astfel încât când am ajuns în capul putului coarda este aproape strânsa în banana. Atentie la bucla care se formeza sub noi, se poate agata. Pentru executarea fisei de echipare nu se desfac nodurile de pe coarda.