Pestera Alunii Negri

Dupa cum o descria un cercetator din Institutul de Speologie Emil Racovita - "o pestera imputita", o pestera cotata drept una din cele mai labirintice pesteri ale Europei. Pestera are intrarea chiar la sosea, dar in pofida acestui fapt, ea nu a fost vizitata de turisti sau localnici aproape deloc.
Localizata intr-o padure deasa si intunecoasa de aluni, intrarea ce continua cu cateva meandre inca de la inceput au fost de natura de a starni panica in randul celor neavizati. Intrarea este orizontala, ca de altfel intreg cavernamentul. Desi sunt puturi numeroase, din cauza supraetajarii si a structurii labirintice, nu este nevoie de echipament TSA, puturile putand fi ocolite prin folosirea altor galerii pentru accesul in fundurile de put.
Curentul de la intrare este de cativa metri pe secunda (demonstrand inca de la primii pasi anvergura cavernamentului) si poate stinge lampile cu carbid, facand pe portiunea vestibulara inaintarea anevoioasa. Curentul de la intrare se mentine tot timpul anului, nefiind afectat de ciclicitatea temperaturii si presiunii atmosferice de la exterior.
La un moment dat pestera incepe sa se ramifice si parca nu se mai opreste din ramificat. Galeriile puternic meandrate si etajate, intersectiile de 4, 5 sau chiar 7 galerii, tarasurile alternate cu zonele lungi de galerie orizontala deruteaza chiar si pe cei mai experimentati exploratori. Utilizarea unui fir-ghid in aceasta pestera, desi nu e scufundata, este pe deplin justificata.
Dupa trecerea de labirint, urmeaza un sector activ unde a fost semnalata prezenta unei colonii de lilieci. Pestera este putin concretionata, in schimb are foarte multe forme de coroziune, avand in unele locuri meandre etajate cu inaltimi mai mari de de 15 metri.