Pestera Ursoaicei
Hatisul padurii si panta grea pe care se urca din Valea Jiului sunt adversari redutabili pentru speologii ce vor sa ajunga in aceasta pestera, o pestera dealtfel interesanta, cu morfologie complexa, una din pesterile cu devoltare relativ mare din zona unde se pot intalni urmele ursului de caverna.
Intrarea orizontala ajunge la o mare sala-prapastie. Un rapel de -10m ne duce spre centrul salii, de unde putem merge spre mai multe continuari. Una din cele mai intersante sali la care se poate ajunge din Sala Mare este Sala de Ciocolata, unde argila are zone cu peste 1,5 metri grosime, fiind necesar ajutorul unui coechipier pentru a strabate si unde riscul de a ramane intepenit sau fara cizme in picioare este destul de mare.
In spatele barierei de argila se pot admira numeroase microgururi pe un planseu alb ce contrasteaza cu argila rosie.
Celelalte doua galerii, desi ambele sunt predominant verticale, contrasteaza puternic: prima este un povarnis de montmilch alb pe care se coboara numai cu echipament TSA, pentru a se ajunge la terminusul situat la peste 60 metri diferenta de nivel de intrare, iar cea de-a doua nu necesita coarda, avand foarte mult grohotis, prabusiri si doar cateva saritori. Aici se gasesc si oase de urs de pestera, din care cativa doritori certati cu regulile speologiei au luat o parte si le-au dus spre intrare.
Spectaculoase in aceasta pestera sunt niste mici gururi unde pasionatii de speleoteme rare pot admira doua perlite de bazin, complet independente (se pot lua in mana), de marimea unei bile de biliard.
precedenta inapoi la zona de acoperire urmatoarea