Avenul nr. 5 din Scocul Scorotei

O pestera dificila, cu doua dezvoltari din care una promite mult, se afla la doar cateva sute de metri distanta de Valea Jiului de Vest. Urcusul presarat cu zone de grohotis si pante de hiking este o incercare, mai ales ca este nevoie de echipament TSA pentru explorarea avenului. O intrare verticala de marimi relativ mari (8x6m) care incepe cu o verticala de -8m ne duce intr-o sala mare cu resturi de materiale organice (busteni, frunze moarte), procese de incaziune si multe diverticule cu continuari unele inca necunoscute. Aici gheata de pastreaza o mare parte a anului, datorita dispunerii intrarii. Totusi nu este o gheata perena. Pe galeria principala de acces la un moment dat ne intalnim cu o alta galerie cu dispunere predominant verticala, ce se continua de la intersectia cu galeria orizontala de acces cu un put cu grohotis si respectiv cu un horn-clopot.
Accesul in put este periculos, grohotisul generand mari neplaceri la coborare. Putul este puternic fracionat si prezinta zone de stramtoare urmate de lergiri in apic(clopot). Terminusul este situat sub nivelul Vaii Jiului, fiind o posibila intrare in sistem. Clubul Rhinolophus Lupeni lucreaza aici pentru decolmatarea in putul terminal.
Hornul are o dezvoltare de cel putin 20 de metri, si desi a fost pitonat pentru escalada pe acesti 20 de metri, inca promite un posibil etaj superior, fosil.
Aici a fost identificata posibila prezenta a unei colonii de hibernare, lucru ce va fi cu siguranta constatat la viitoarele ture de escalada in horn.
Mergand in continuare pe galeria orizontala, ajungem la o zona frumos concetionata, ingustata pe alocuri. Sala terminala are un frumos baldachin.
Pestera nu are o dezvoltare mare, dar morfologia complexa, dezvoltarea pe verticala si prezenta animalelor cavernicole fac din acesta pestera un adevarat minilaborator pentru clubul Rhinolophus Lupeni.