Pestera Zeicului

O pestera cunoscuta din vechime de localnici, aceasta pestera poarta denumirea haiducului Zeicu ce se ascundea aici de potera.
Se povesteste ca la capatul hornului s-ar fi gasit flinte ruginite de catre padurarii temerari care au escaladat hornul folosind un bustean care mai este si acum acolo. Gurile rele mai povestesc de o fata care a fost rapita de haiduc, tarata in pestera, batjocorita si apoi aruncata in putul de -50m. Nu s-a gasit in schimb nimic in put care sa ateste acest lucru.
Pentru vizitarea acestei pesteri este bine ca aprovizionarea cu apa sa se faca de jos din Valea Jiului de Vest, pentru ca pe tot traseul parcurs pana la pestera nu se mai gaseste apa cu exceptia gururilor din put sau mici scurgeri din hornul de +12m.
Intrarea este destul de mare si se continua cu un povarnis relativ usor de parcurs. In sala-vestibul, de dimensiuni impresionante au fost gasite urme de locuire umana de data recenta (atribuite haiducului Zeicu).
Urmeaza un horn de +12m, care solicita destul pe cei ce vor sa vada continuarea pesterii, in special datorita montmilchului de pe perete.
Dupa depasirea hornului se ajunge intr-o sala cu procese de incaziune, dar si cu multe concretiuni.
Tot aici se gasesc urme de Ursus Spelaeus (oase fosile), pestera fiind de importanta paleontologica deosebita din acest punct de vedere. De aici se ajunge la buza unui put de -48m in timpul coborarii caruia se poate admira o frumoasa stalactita de peste 12m inaltime, cotata ca una din cele mai mari din tara. In baza putului sunt cateva gururi cu apa proaspata, iar terminusul este colmatat in intregime cu nisip. Morfologia galeriilor arata ca de fapt au fost doua cavitati unite ulterior: una descendenta, cu drenaj spre intrare si una descendenta si drenata spre baza putului, colmatata ulterior. Vizitarea integrala a pesterii necesita echipament TSA si o pregatire teoretica si fizica prealabila.